Să facem clădirile mai sănătoase
Protecție împotriva răspândirii aerosolilor infecțioși.
Condair Group, lider mondial pentru sectorul de umidificare și dezumidificare, a emis un document informațional care conține detalii despre modul în care managerii de clădiri pot proteja sănătatea ocupanților făcând clădirile mai sănătoase printr-o abordare holistică a controlului mediului de aer din interiorul acestora. Scopul acestui document este de a oferi o imagine de ansamblu asupra acestor factori și de a promova dialogul între administratorii de clădiri, utilizatori și ofițerii de sănătate și securitate, permițând să se ia în considerare pachetul potrivit de măsuri de protecție a sănătății.
Un sistem bun de ventilație a aerului, menținerea unui nivel corect de umiditate, filtrarea aerului din interior, iluminarea și alegerea corectă a materialelor de construcție ne pot ajuta să ne protejăm împotriva transmiterii bolilor infecțioase.
Pandemia SARS-CoV-2 a concentrat atenția publicului asupra riscurilor pe care le prezintă transmiterea infecțiilor virale în interiorul clădirilor. Factorii contributivi despre care se știe de ceva timp, au fost acum plasați în centrul atenției, subliniind influența pe care elementele precum aerul proaspăt, temperatura, umiditatea relativă minimă și chiar lumina soarelui o au asupra răspândirii virusurilor.
Oamenii sunt în centrul atenției – Cum ne pot ajuta clădirile să ne protejam sănătatea
Clădirile au fost inițial construite pentru a ne proteja împotriva unui mediu ostil. Cu toate acestea, grație căutării neîncetate a metodelor de economisire a energiei și a eficienței în exploatare, plus utilizarea materialelor artificiale de înaltă tehnologie, acum, clădirile ne pot face să ne și îmbolnăvim. Perspectivele obținute în urma pandemiei Covid-19 au arătat cât de vulnerabili suntem atunci când inspirăm aerul din mediul interior.
În ultimii ani progresele în tehnologia construcțiilor au permis clădirilor să devină din ce în ce mai eficiente din punct de vedere energetic, dar și din ce în ce mai etanșe la aer. De la optimizarea spațiului folosit și densitatea numărului de persoane rezidente, la izolații de înaltă tehnologie și sisteme de aer condiționat care să obțină rezultate energetice remarcabile și să ajute la optimizarea costurilor,totul a fost calculat atent. Totuși, consecințele acestor tendințe moderne asupra sănătății persoanelor care își petrec majoritatea timpului în interiorul clădirilor sunt rar luate în calcul.
Calitatea aerului din interiorul clădirilor este în mare parte nereglementată.
Calitatea aerului din interiorul clădirilor este primordială pentru protejarea sănătății oamenilor. În ultimii ani un număr tot mai mare de documentări științifice au dovedit impactul pe care aerul din interiorul clădirilor îl are asupra imunității și răspândirii infecțiilor respiratorii. Un climat interior mai sănătos în birouri, școli, spitale și centrele de îngrijire bătrâni, de exemplu, ar fi simultan extrem de benefic pentru afaceri, servicii medicale și economia națională. Cu toate acestea, există încă o lipsă de standarde cuprinzătoare pentru factorii care influențează calitatea aerului interior.
Lecții învățate de la Covid-19.
Pandemia SARS-CoV-2 a concentrat atenția publicului asupra riscurilor pe care le prezintă transmiterea virală a virusurilor și a infecțiilor respiratorii în interiorul clădirilor. Factorii contributivi care sunt cunoscuți de ceva timp, au fost acum plasați în centrul atenției, subliniind influența pe care aerul proaspăt, temperatura, umiditatea relativă minimă și chiar și lumina o au asupra răspândirii virusurilor. De asemenea, au fost propuse noi tehnologii, cum ar fi iradierea UV-C, deși în prezent această tehnologie încă se studiază.
Clădirile mai sănătoase sunt rezultatul mai multor factori, pentru unele clădiri aceste abordări pot fi inaplicabile sau irealizabile din punct de vedere tehnologic. Scopul acestui document este de promova dialogul între administratorii de clădiri, utilizatori și ofițerii de sănătate și securitate, permițând să se ia în considerare pachetul potrivit de măsuri de protecție a sănătății.
PRODUCTIVITATE ȘI SĂNĂTATE – DE CE AVEM NEVOIE DE CLĂDIRI SĂNĂTOASE?
” Clădirile sănătoase înseamnă oameni mai sănătoși „
Infecțiile respiratorii provoacă pierderi uriașe de productivitate și generează cheltuieli medicale considerabile care trebuie suportate atât de întreprinderi, cât și de societate în general. Consecințele catastrofale pentru economie au fost demonstrate pe perioada carantinei datorită coronavirusului. Numai infecțiile gripale sunt responsabile de peste 500 de milioane de cazuri de îmbolnăviri la nivel mondial în fiecare an. Oamenii sunt în special expuși riscului în clădirile în care multe persoane sunt prezente în spații închise sau atunci când suferă de condiții precare de sănătate preexistente.
Informații tabel
(1) Wyon, D.P. „Efectele calității aerului interior asupra performanței și productivității.” Indoor Air, Biblioteca Națională de Medicină din SUA, 2004
(2) Departamentul de cercetare Statista, Germania, 2020
(3) Haverinen Shaughnessy și colab., „Asocierea între ratele inferioare de ventilație în clasă și rezultatele academice ale elevilor”, 2011
(4) Ritzel, G. „Anchete medicale sociale privind patogeneza și profilaxia răcelilor”, 1966
(5) „Raport asupra sarcinii infecției asociate asistenței medicale endemice la nivel mondial”, Organizația Mondială a Sănătății, 2011
Să facem clădirile mai sănătoase:
1 Restructurarea clădirilor
2 Factori importanți pentru a obține clădiri mai sănătoase
3 Birou open space, cu mulți angajați
4 Grup de risc: Persoanele în vârstă și cele cu condiții precare de sănătate preexistente
VECTORI DE TRANSMITERE – Contact direct – Particule – Aerosoli
Spațiile închise reprezintă un mediu propice pentru supraviețuirea bacteriilor și a virusurilor
Infecțiile respiratorii virale sunt transmise aproape exclusiv de la persoană la persoană în spațiile închise. În lumea industrializată, oamenii interacționează, muncesc, dorm și călătoresc în spații închise timp de nouă zecimi din viața lor. Căile de transmitere în aceste spații sunt prin contact direct, contact indirect, particule și aerosoli aerieni.
Virusurile cu transmitere directă se răspândesc prin contactul cu pielea sau membranele mucoase, fără mediu intermediar în timpul răspândirii. Dacă cineva cu gripă strănută în mână de exemplu, virusurile se vor lipi de suprafața mâinii. Dacă această persoană dă mâna cu alte persoane, virusul poate intra în membranele mucoase prin gură, nas sau ochi. Transmiterea indirectă a virusului implică transferul agenților patogeni depuși pe un obiect neînsuflețit, cum ar fi mânerele ușilor sau alte suprafețe care sunt atinse de mai multe persoane diferite.
Transmiterea prin particule
Cele mai frecvente tipuri de infectare sunt prin transmiterea la distanță redusă prin particule și transmiterea aeriană la distanță mai mare prin aerosoli. Particulele virale de la un individ infectat sunt respirate de către o altă persoană, acestea intră apoi în membranele mucoase ale căilor respiratorii superioare. Acest fenomen se numește transmitere mediată prin particule sau aerosoli, în funcție de dimensiunea particulelor. În timpul respirației, tusei, vorbirii sau strănutului, virusurile infecțioase prezente în sistemul respirator al unei persoane pot fi emise în picături de salivă și mucus. Aceste picături sunt de diferite dimensiuni și cantități. În termeni medicali, o „picătură” este o particulă cu un diametru mai mare de 5 μm (micrometri). Aceste particule mai mari, rămân în aer doar pentru scurt timp: după doar câteva secunde, aceste particule cad apoi pe podea sau pe alte suprafețe. Particulele se transmit doar până la o distanță de aproximativ 1,5 până la 2 m. Cu toate acestea, ele pot fi răspândite și prin contactul cu suprafețe contaminate – cum ar fi atunci când aceste suprafețe sunt atinse și virusurile vin apoi în contact cu membranele mucoase prin atingerea feței cu mâinile.
Transmiterea aerosolilor pe cale aeriană
Particulele cu un diametru mai mic de 5 μm pot călători pe distanțe mari prin aer înainte de a infecta oamenii. Această rută este considerată transmiterea aerosolului în aer. Unii dintre acești aerosoli pot conține de fapt foarte puțin lichid și pot fi în mare parte materie solidă. Ca urmare a masei lor scăzute, acești aerosoli au potențialul de a se sustrage influenței forței gravitaționale și de a rămâne în aerul din interior timp de câteva ore. Chiar dacă aerul interior rămâne relativ nemișcat, mici aerosoli infecțioși se pot răspândi prin aer în spații mari pe o perioadă lungă de timp.
Transmitere aeriană: Răspândirea virusurilor prin intermediul aerosolilor aerieni este în mod crucial dependentă de climatul interior din clădiri. Frecvența schimbărilor de aer într-o oră, temperatura și umiditatea relativă sunt factori relevanți pentru reducerea riscului de infectare.
Precauții personale
Pentru a ne proteja împotriva răspândirii virale în interior, există o serie de măsuri de precauție care pot fi luate, în funcție de vectorul de transmitere. Pentru transmiterea prin contact direct și transmiterea prin particule, măsurile de precauție precum igiena corectă a mâinilor, strănutul în cotul brațului, respectarea regulilor de distanțare și purtarea unei măști care acoperă nasul și gura reprezintă mijloace foarte eficiente de reducere a riscului de infectare. Cu toate acestea, aceste precauții sunt ineficiente pentru transmiterea în aer a unor mici izosoli.
Climatizarea interioară ca factor
Dincolo de măsurile de precauție care implică o igienă corectă a mâinilor și a suprafețelor, răspândirea aerosolilor în interiorul clădirilor necesită identificarea factorilor climatici interiori care pot fi controlați pentru a atenua riscul transmiterii. Factorii relevanți sunt cei care afectează în mod direct capacitățile aerosolilor virali de a se micșora, de a rămâne infecțioși și de a se răspândi pe calea aeriană. Într-un mediu interior, calitatea aerului are în mod clar un rol decisiv. Studiile arată că controlul schimbărilor de aer, al temperaturii și umidității relative sunt strategii eficiente pentru reducerea transmiterii bolilor infecțioase prin intermediul aerosolilor: Ventilația optimizată cu mult aer proaspăt reduce riscul de infecție cu SARS-CoV-2 prin diluarea și îndepărtarea aerosolilor virali infecțioși, de exemplu, în timp ce nivelurile scăzute de umiditate permit virusurilor să poată supraviețui mai mult timp și să poată călători mai departe în aerosoli mici.
Căi de transmitere
1 Virusuri în spații închise
2 De la persoană la persoană
3 Particule și pe cale aeriană
4 Diverse căi de transmitere la locul de muncă
5 Școli și grădinițe
6 Călătoria particulelor între suprafețe și aer
VENTILAȚIE – MODIFICĂRI DE AER ȘI FILTRAREA AERULUI
Abordarea aerosolilor infecțioși cu ajutorul aerului proaspăt
Pentru a rămâne sănătoși, știm că trebuie să petrecem cât mai mult timp afară și să respirăm aer proaspăt ori de câte ori putem. Același principiu se aplică și în interior: cu cât este mai mult aer proaspăt în interior, cu atât concentrația de particule virale este mai mică. Filtrele și ventilația adecvată sunt, de asemenea, importante pentru îndepărtarea particulelor și a aerului contaminat.
Introducerea a cât mai mult aer proaspăt în interior este o metodă eficientă pentru îndepărtarea particulelor de aerosoli virali din spațiile interioare. Pe măsură ce crește proporția de aer proaspăt, particulele de aerosoli virali din aerul din cameră sunt din ce în ce mai diluate.
Ventilația cu ajutorul ferestrelor
Cea mai simplă opțiune este deschiderea unei ferestre. Volumul de aer care pătrunde printr-o fereastră deschisă depinde de nivelul de temperatură, viteza / direcția vântului și unghiul la care este deschisă fereastra. Recomandarea generală este o ventilație scurtă dar amplă prin ferestrele deschise complet timp de câteva minute, cel puțin o dată la fiecare oră. Schimbul de aer va fi cel mai eficient atunci când două ferestre opuse ca și poziționare sunt deschise în același timp. Cu toate acestea, există limite în ceea ce privește eficiența utilizării ferestrelor pentru ventilație. Vara, diferența de temperatură dintre aerul exterior și cel interior este adesea prea scăzută, iar schimbul de aer este minim. Iarna, pierderile de căldură și scăderile puternice ale umidității relative sunt argumente împotriva utilizării constante a ferestrelor deschise.
Ventilație mecanică
Sistemele de ventilație și aer condiționat pot regla într-un mod controlat volumul necesar de aer proaspăt folosit în interiorul și în afara camerei. Rata de recirculare a aerului este un parametru important: o „recirculare de aer pe oră”, de exemplu, înseamnă că volumul de aer proaspăt introdus pe oră este același cu volumul camerei. Pe măsură ce recirculările de aer cresc, riscul de infecție scade. Rata ideală de recirculare a aerului depinde de utilizarea clădirii și de numărul de persoane prezente în interior. Trebuie remarcat faptul că rate mai mari de recirculare pot duce la o creștere a consumului de energie și la o scădere a nivelurilor de umiditate relativă. Verificarea nivelurilor de CO2 (concentrația de dioxid de carbon din aer) este o modalitate practică de a stabili dacă o cameră ocupată este bine ventilată sau nu. Calitatea aerului este considerată bună atunci când concentrația de CO2 este mai mică de 1.000 ppm (părți pe milion).
Filtre
De asemenea, filtrele specializate pot elimina chiar și cei mai mici aerosoli din aer. Utilizarea filtrelor este recomandată în special pentru sistemele de ventilație și aer condiționat în care aerul este recirculat frecvent. Sunt disponibile diferite clase de filtre, care sunt eficiente la filtrarea diferitelor dimensiuni specifice de particule. Filtrele MERV de înaltă calitate ( clasa 13 sau mai performantă ) și filtrele HEPA sunt proiectate astfel încât să poată reține peste 99% din particulele cu un diametru de până la 0,3 μm (micrometri). Eficiența lor este limitată pentru particulele mai mici.
UMIDITATEA ȘI SEZONUL INFECȚIILOR RESPIRATORII
Aerul prea uscat și prea cald nu este sănătos
Profesor Akiko Iwasaki
Profesor de biologie moleculară, celulară și al dezvoltării la Universitatea Yale și cercetător la Institutul Medical Howard Hughes (SUA)
„Un nivel scăzut de umiditate este unul dintre motivele apariției sezoniere a focarelor de gripă. Lumea ar fi un loc mai sănătos dacă umiditatea aerului din toate clădirile noastre publice ar fi menținută la aproximativ 40-60% umiditate relativă ”.
Faptul că valurile de răceală și virusurile gripale apar în special în lunile mai reci depinde în mare măsură de o serie de factori sezonieri care afectează climatul interior. Acestea sunt legate de temperatura aerului, precum și de o scădere a umidității relative. Cu toate acestea, chiar și vara, unitățile de aer condiționat utilizate pentru răcire pot usca aerul care circulă în spațiile interioare – ceea ce facilitează supraviețuirea aerosolii virali în aer. Aerul din interior nu se usucă de la sine, ci rezultă din interacțiunea factorilor sezonieri, a proprietăților clădirii și a regulilor fizicii de bază. Adesea, aerul uscat este literalmente „de casă”.
Umiditatea relativă face diferența
Dacă o clădire ar fi închisă ermetic de lumea exterioară, umiditatea absolută din interior ar fi constantă și neschimbată. Cu toate acestea, umiditatea relativă este factorul cheie pentru evaluarea corectă a nivelului de umiditate. Umiditatea relativă descrie procentul de saturație al aerului cu vapori de apă și este afectată de temperatura aerului. Aerul cald poate conține o cantitate mai mare de apă decât aerul rece. Aerul va încerca întotdeauna să absoarbă apa sub formă de vapori de apă până când atinge saturația maximă. Acesta este motivul pentru care umiditatea relativă scade atunci când aerul este încălzit, deși umiditatea absolută rămâne aceeași.
Clădirile în timpul iernii
Când aerul interior este încălzit și ferestrele sunt apoi deschise sau aerul proaspăt este introdus în clădire de un sistem mecanic, acest aer va începe să se usuce. Cu cât aerul exterior este mai rece, cu atât capacitatea sa de absorbție a apei este mai mică – și cu atât acesta devine mai uscat. Dacă acest aer exterior rece și uscat este introdus în clădire, umiditatea relativă va scădea rapid pe măsură ce acest aer este încălzit continuu. Aerul încearcă apoi să restabilească echilibrul: dacă nu sunt instalate sisteme de umidificare, aerul va încerca să devină saturat prin extragerea umezelii din orice materiale, structuri și corpuri umane prezente.
Ventilația și încălzirea corectă
Înainte de instalarea unui sistem de umidificare, este important să verificați ratele de recirculare a aerului și temperatura. Proporția de aer proaspăt în interior trebuie redusă la minimul necesar – mai ales iarna. Ferestrele care sunt permanent deschise și cu rate excesive de schimb al aerului de mari ar trebui evitate pentru a preveni uscarea aerului. De asemenea, spațiile interioare nu trebuie supraîncălzite: o temperatură ideală aici este între 20 și 22 ° C.
UMIDITATE – MINIM 40% ÎN CLĂDIRI
Virusurile preferă aerul uscat.
Transmiterea în aer și supraviețuirea virusurilor sunt, de asemenea, influențate în mod semnificativ de umiditatea relativă a aerului interior (– 1). Cel mai mic risc de transmitere este atins cu o umiditate relativă de 40% până la 60%. În același timp, acesta este și intervalul în care răspunsul sistemului nostru imunitar este cel mai eficient.
Umiditatea relativă afectează decisiv capacitatea aerosolului viral de a rămâne suspendat în aerul din interior. Spre deosebire de particulele infecțioase mai mari și mai grele produse prin tuse sau strănut, care cad la pământ după câteva secunde, aerosolii mai ușori și mai mici pot rămâne suspendați în aer ore în șir.
Aerosolii uscați rămân în aer mai mult timp
Aerosolii sunt alcătuiți din apă, săruri dizolvate și proteine. La o umiditate relativă sub 40%, aerosolii nu pot reține această apă și, prin urmare, se usucă. Acest fenomen produce așadar aerosoli uscați, care sunt mai mici și mai ușori și care pot pluti prin aerul din interior mai mult timp. Spre deosebire de particulele mai mari, conținutul lor mai scăzut de apă le face, de asemenea, mai puțin contagioase și astfel nu pot fuziona împreună atât de ușor. Fluxurile de aer și mișcările oamenilor din cameră înseamnă, de asemenea, că aerosolii uscați sunt ridicați mai repede de pe suprafețe și, prin urmare, se pot răspândi în continuare (-2).
Virusurile supraviețuiesc mai mult timp în lipsa unui nivel adecvat de umiditate
În afară de efectul asupra particulelor suspendate, umiditatea este, de asemenea, extrem de importantă pentru capacitatea de infectare a acestor particule bogate cu agenți patogeni. La mai puțin de 40% umiditate relativă, aerosolii se usucă atât de mult încât sărurile pe care le conțin se cristalizează. Aceste săruri protejează virusurile ajutându-le să rămână contagioase mai mult timp. Când respirăm, sărurile cristalizate se dizolvă încă o dată în mediul umed al căilor respiratorii. Particulele virale, încă contagioase, sunt eliberate pe membranele mucoase, unde pot declanșa o infecție. Dacă umiditatea relativă se încadrează în intervalul optim de 40 până la 60%, particulele se usucă în măsura în care concentrațiile de sare inactivează rapid virusurile.
Membranele mucoase: prima noastră linie de apărare
Noi, oamenii, nu suntem complet lipsiți de apărare în fața atacurilor din partea virusurilor și a bacteriilor: răspunsul oferit de sistemul nostru imunitar va decide dacă ne îmbolnăvim sau nu – și dacă o facem – timpul de recuperare. Suntem protejați de infecții prin mecanismele de autocurățare utilizate de membranele mucoase din căile respiratorii. Suprafețele acestor membrane mucoase sunt acoperite de peri motili fini (cili), care se mișcă liber în interiorul unei secreții fluide (strat salin). Deasupra stratului salin se află un strat de gel lipicios, pe care rămân blocate majoritatea particulelor virale, bacteriene și poluanții inspirați. Atâta timp cât cilii rămân foarte mobili, pot transporta secrețiile împreună cu aceste microorganisme către laringe, unde aceste secreții pot fi apoi înghițite sau expectorate prin tuse.
Un sistem imunitar slăbit
Pe măsură ce umiditatea relativă scade, sistemul de îndepărtare a agenților patogeni devine mai puțin eficient (3). La niveluri mai mici de umiditate relativă, stratul salin începe să se usuce. Acest lucru are ca efect prăbușirea cililor, care, prin urmare, își pierd motilitatea. Vâscozitatea crescută a membranei mucoase blochează fluxul mucusului și riscul de infectare crește din cauza virusurilor care invadează celulele membranei mucoase. Odată ce umiditatea relativă a scăzut la 20%, acest proces de autocurățare se oprește complet. Experimentele au arătat că cea mai rapidă rată de transport a agentului patogen – și, prin urmare, cel mai scăzut risc de infectare – se atinge la 45% umiditate relativă.
Deteriorarea membranelor mucoase
Când aerul este prea uscat, alte două mecanisme au, de asemenea, un impact direct asupra sistemului imunitar și împiedică eficiența răspunsului nostru imunitar adaptativ. Celulele epiteliale formează o barieră fizică sub stratul membranei mucoase, care previne pătrunderea virusurilor în celulele gazdă. Respirarea unui aer foarte uscat afectează aceste celule și, prin urmare, afectează procesele de regenerare utilizate de epiteliile tractului respirator (celulele pulmonare). În al doilea rând, umiditatea relativă scăzută poate reduce, de asemenea, formarea de interferon în țesutul pulmonar. Interferonii declanșează producția de proteine care combat virusurile invadatoare și astfel împiedică multiplicarea acestora (3).
MONITORIZARE – SENZORI ȘI AUTOMATIZAREA CLĂDIRILOR
MĂSURI DE PREVENȚIE
Fără date precise obținute în urma măsurătorilor, este dificil să se decidă ce parametri anume trebuie modificați pentru a obține un climat interior mai sănătos. Clădirile devin mai sănătoase și mai productive prin folosirea de sisteme care monitorizează în mod constant datele despre parametrii relevanți ai calității aerului și sugerează măsurile de întreprins. Sistemele cu senzori și soluțiile de monitorizare pot fi integrate în orice clădire cu foarte puțin efort.
Un nivel prea ridicat de CO2, încălzirea excesivă, nivelurile foarte scăzute de umiditate și poluarea aerului cu particule fine și compuși organici volatili reprezintă pericole pentru sănătate care conduc și la o reducere a productivității. Fără măsurători adecvate, motivele care stau la baza „sindromului clădirii bolnave”, zilele pierdute pe caz de boală sau factorii care conduc la răspândirea rapidă a infecțiilor respiratorii sunt greu de identificat.
Prevenția cu ajutorul automatizării clădirilor
Pentru a asigura monitorizarea și cuantificarea continuă a calității aerului, senzorii și sistemele de monitorizare pot fi acum modernizate cu ușurință în orice clădire. Sistemele sunt implementate fie ca o parte integrată a automatizării clădirilor, fie ca o soluție mai simplă, independentă. De obicei, parametrii relevanți – cum ar fi temperatura, concentrația de CO2, umiditatea și nivelurile de COV – sunt măsurați utilizând un sistem multifuncțional cu senzori inclus într-o singură unitate. Atunci când sunt cuplate cu senzori de mișcare, sistemele complet integrate pot detecta chiar și numărul de persoane care folosesc o anumită incintă. Aerul proaspăt, temperatura și umiditatea sunt reglate automat la parametrii optimi înainte ca aerul din interior să înceapă să devină un pericol pentru sănătatea persoanelor prezente.
Certificarea calității aerului
Dovada calității gestionate a aerului din interior printr-o evaluare continuă a datelor obținute cu ajutorul senzorilor reprezintă o cerință importantă pentru multe tipuri de programe de certificare a clădirilor. Standardele de luat în considerare pentru durabilitatea și sănătatea clădirilor sunt programul SUA LEED, metoda de evaluare UK BREEAM, DGNB germană și certificatul internațional WELL. WELL Building Standard este primul sistem de evaluare care se concentrează pe un singur obiectiv, și anume: proiectarea clădirilor și a spațiilor interioare pentru a se asigura că acestea au o influență pozitivă asupra sănătății și bunăstării utilizatorilor lor. Îndeplinirea cerințelor de monitorizare, astfel cum sunt stabilite de aceste standarde, necesită de obicei colectarea de date statistice privind performanța ventilației și îmbunătățirea valorilor calității aerului interior. Aceste standarde stipulează, de asemenea, diferite valori limită de expunere și valori de referință în ceea ce privește ratele de recirculare a aerului, concentrațiile de particule și ozon, emisiile de COV și umiditatea relativă.
LUMINA – STIMULAREA REACȚIEI SISTEMULUI IMUNITAR ȘI A PRODUCTIVITĂȚII
Lumina naturală este sănătoasă
Maximizarea luminii solare îi face pe oameni mai sănătoși. Un motiv pentru aceasta este formarea vitaminei D ca răspuns la expunerea la lumina soarelui. Lumina zilei este o resursă disponibilă gratuit, care poate fi aplicată activ în clădiri pentru a proteja sănătatea angajaților, sporind în același timp productivitatea. Cu toate acestea, componentele importante ale razelor solare UV-A și UV-B sunt blocate de ferestrele de sticlă.
Corpurile noastre declanșează producerea de vitamina D la un nivel sănătos ca răspuns la razele UV-B provenite de la soare. Investigațiile au arătat că, cu cât nivelurile de vitamina D din sânge sunt mai ridicate, cu atât este mai mică probabilitatea de a contracta o infecție respiratorie. Fiecare creștere incrementală de 10 nmol / l (nanomoli) reduce riscul de îmbolnăvire cu 7% (1). Lipsa luminii solare și faptul că ne petrecem cea mai mare parte a timpului închiși în clădiri contribuie la apariția sezonieră a infecțiilor respiratorii în sezonul de toamnă și iarnă.
Lasă soarele să intre în clădire
Lumina soarelui joacă, de asemenea, un rol important ca și modalitate activă de apărare împotriva infecțiilor virale. Componenta UV a razelor solare stimulează sistemul imunitar al organismului îmbunătățind în același timp formarea și motilitatea celulelor de apărare naturale care abordează virusurile și bacteriile. Lumina soarelui reduce, de asemenea, perioada în care multe microorganisme patogene pot supraviețui. Investigațiile efectuate asupra virusurilor gripale arată că timpul necesar pentru ca jumătate din particulele virale să devină inactive scade rapid când acestea sunt expuse razelor solare, de la aproximativ 32 de minute la sub 3 minute. Lumina naturală UV-A și UV-B este absentă din clădirile noastre, deoarece sticla ferestrei (și în special sticla termoizolantă) absoarbe și reflectă până la 100% din radiația UV. Iluminarea clădirilor cu LED-uri UV, care pot reproduce atât lumina UV-A, cât și lumina UV-B, face posibilă simularea razelor solare cu spectru complet. Acest lucru ar reduce propagarea agenților patogeni, stimulând în același timp sistemul nostru imunitar.
Un impuls biologic
Lumina este un stimul care ne controlează hormonii, care, la rândul lor, ne reglează ceasul biologic și, în cele din urmă, decid cât de productivi, atenți și concentrați suntem în timpul zilei. Pe lângă lumina naturală, sistemele de iluminat din clădiri controlate dinamic pot ajusta temperatura de culoare și intensitatea iluminatului la nevoile oamenilor, asigurându-se astfel că are un efect stimulant sau relaxant.
MATERIALE DE CONSTRUCȚIE NATURALE
Microbii fac parte integrantă din clădiri
În mod surprinzător, igienizarea excesivă a lucrurilor este dăunătoare sistemului nostru imunitar. Clădirile noastre trebuie să permită interacțiunea cu microbii buni prezenți în mediul nostru înconjurător. Alegerea materialelor potrivite este importantă pentru a suprima microbii care ne îmbolnăvesc, sporind în același timp sănătatea utilizatorilor clădirilor prin expunerea la microbi sănătoși. Sistemul nostru imunitar interacționează continuu cu mediul său înconjurător și poate distinge între microbii inofensivi și cei dăunători. Microbii inofensivi – „vechii prieteni” care au însoțit oamenii de milenii – susțin reacția imunitară a organismului și limitează răspândirea microorganismelor patogene. Cu toate acestea, în multe clădiri, această multitudine de microbi buni este din ce în ce mai absentă, rezultând într-o incidență mai mare a bolilor infecțioase și a alergiilor.
Stresul cauzat de aerul uscat
Cererile pentru o mai bună eficiență energetică au introdus materiale sintetice de înaltă tehnologie în clădirile noastre și au condus, de asemenea, la o creștere a temperaturilor medii în interiorul clădirilor. Pentru a construi o clădire etanșă, se utilizează tot mai mult oțel pentru izolație și amenajările interioare, precum și sticlă și diverse materiale plastice, toate acestea au un impact asupra nivelului de umiditate. Spre deosebire de materialele de construcție naturale, cum ar fi plăcile, tencuiala, argila sau lemnul, materialele sintetice industriale sunt netede și neporoase și sunt incapabile să absoarbă apa și nutrienți. În special, microbii benefici nu pot supraviețui în mediul uscat și lipsit de nutrienți creat de aceste materiale industriale. Fără substanțe nutritive, microorganismele patogene, multi-rezistente, se pot propaga fără opoziție. Deoarece microbii sunt supuși unor niveluri mai mari de stres și diversitatea acestor microorganisme este redusă, rezistența la substanțe precum antibioticele se poate dezvolta mai ușor.
O combinație de materiale benefică sănătății
Clădirile trebuie înțelese ca și ecosisteme vii, capabile să realizeze o diversitate echilibrată de microorganisme. Pentru a asigura acest lucru, materialele sintetice netede și neporoase trebuie utilizate numai pentru suprafețele care sunt frecvent atinse și, prin urmare, trebuie curățate în mod obișnuit – cum ar fi balustradele, mânerele ușilor, robinetele și tastaturile. Pentru pereți, tavane și mobilier, sunt de preferat materialele naturale cu suprafețe poroase, care oferă un mediu confortabil pentru comunități diverse de microbi. Pe aceste suprafețe naturale, apa și substanțele nutritive sunt abundente în bacterii și virusuri. Microbii buni suprimă microorganismele patogene atunci când mediul înconjurător le permite. Cu excepția spitalelor, suprafețele trebuie curățate cu detergenți și substanțe chimice numai în circumstanțe excepționale: în celelalte cazuri săpunul și apa sunt perfect adecvate.
MATERIALE DE CONSTRUCȚIE – LAYOUT – FIXURI – FITINGURI
Există mai multe modalități de a obține un mediul ambiental mai sănătos
Pe lângă sistemele tehnice și materialele structurale, capacitatea unei clădiri de a proteja împotriva bolilor infecțioase depinde și de utilizarea și facilitățile acesteia. Modul în care spațiul din clădiri este împărțit afectează intensitatea contactului de la persoană la persoană și, prin urmare, răspândirea microbilor. Pardoselile și plantele pot avea, de asemenea, un efect pozitiv asupra calității aerului. Utilizarea specifică a unei clădiri va influența planul de așezare și aspectul acesteia. Un factor crucial aici este gradul de interacțiune socială necesar între utilizatorii clădirii. Clădirile de birouri vor avea alte cerințe decât clădirile publice cum ar fi școlile și creșele. Indiferent de tipul clădirii, riscul de transmitere pentru organismele patogene crește atunci când mai mulți oameni împart același spațiu.
Layout
Numărul de camere interconectate, ușile și holurile influențează comunicarea între persoane și circulația aerului dintr-o anumită clădire. În ultimii ani în construcția multor clădiri s-au adoptat tipurile de amenajări care subliniază open space-ul și transparența. Cu toate acestea, aceste mișcări pozitive pentru a facilita munca în echipă și interacțiunea personală au, de asemenea, efectul de a crește riscul de transmitere: camerele spațioase, cu un număr mare de oameni, s-au dovedit a încuraja diversitatea și apariția microbilor. Răspândirea agenților patogeni poate fi redusă totuși, prin reducerea numărului de camere cu ocupare mare și asigurarea unui amestec între spațiile deschise și cele închise.
Alegerea unei pardoseli
Alegerea pardoselii poate influența și calitatea aerului din interior. Spre deosebire de pardoselile dure, covoarele și mochetele reduc nivelurile de particule fine din interiorul unei camere. Materialele textile captează particulele de praf în fibrele lor și previn resuspensia în aer. Țesăturile organice stochează de asemenea și moleculele de apă, contribuind în același timp la reducerea nivelului de zgomot din cameră.
“Verdele este curat„
Plantele filtrează impuritățile din aer și sporesc diversitatea microbilor în timp ce produc oxigen. Sub influența luminii, fotosinteza elimină dioxidul de carbon din aer: planta reține carbonul și eliberează oxigen în cameră. Plantele sunt, de asemenea, capabile să elibereze până la 90% din apă pe care o conțin în aer, ceea ce înseamnă că contribuie la păstrarea unui nivel moderat de umiditate.
Materiale de construcție – de reținut
1 Sticla și oțelul nu absorb apa
2 Oamenii și microbii conviețuiesc împreună
3 „vechii prieteni” microbieni ne protejează
4 Materialele naturale promovează diversitatea microbiană
5 Plantele îmbunătățesc calitatea aerului interior
6 Design cameră și răspândire virală
LISTA DE VERIFICARE – PROTECȚIE ÎMPOTRIVA RĂSPÂNDIRII INFECȚIEI
Managerii de facilități și ocupanții pot utiliza această listă de verificare pentru a face bilanțul situației actuale și pentru a descoperi în ce măsură clădirea lor protejează împotriva răspândirii infecțiilor și unde pot fi aduse îmbunătățiri. Lista de verificare își propune să promoveze dialogul între părțile interesate, să identifice nevoia de servicii de consultanță externe și sondaje.