Senzorul din centrul depozitului indică o umiditate relativă de 60%, însă pe lăzile aflate lângă peretele exterior apar picături de apă. Diferența se explică prin temperatura suprafețelor: lăzile și rafturile pot fi mai reci decât aerul măsurat de senzor.
Condensul repetat poate provoca coroziunea componentelor metalice, deteriorarea ambalajelor și afectarea instalațiilor electrice. Pentru a controla umiditatea, trebuie identificate locurile în care se formează apa, momentele în care apare și condițiile care favorizează formarea ei. Pe baza evaluării, specialiștii Texco configurează și montează soluția potrivită depozitului de armament, explozibili și muniții.
De ce apare apă pe o suprafață rece?
Aerul conține vapori de apă invizibili. Când ajunge în contact cu o suprafață rece, aerul din imediata apropiere se răcește. Dacă temperatura scade suficient, o parte din vapori se transformă în picături de apă, asemenea celor care apar vara pe o sticlă scoasă din frigider.
Temperatura la care începe formarea picăturilor se numește punct de rouă. Condensul poate să apară atunci când temperatura unei suprafețe coboară sub punctul de rouă al aerului din jur.
Pe măsură ce cantitatea de vapori din aer crește, crește și punctul de rouă. Prin urmare, apa se poate forma pe pereți, rafturi sau lăzi chiar dacă aceste suprafețe nu par foarte reci la atingere.
De ce valoarea afișată de senzor poate fi înșelătoare?
Senzorii din depozite afișează, de regulă, umiditatea relativă, exprimată în procente. Valoarea depinde de temperatura aerului. Două încăperi pot avea aceeași umiditate relativă, dar puncte de rouă diferite.
Un raft metalic aflat la 10°C ilustrează diferența:
Aerul din depozit | Punctul de rouă | Raftul aflat la 10°C |
20°C și 60% umiditate relativă | Aproximativ 12°C | Este mai rece decât punctul de rouă; pe suprafața lui se poate forma condens. |
15°C și 60% umiditate relativă | Aproximativ 7,3°C | Este mai cald decât punctul de rouă; rămâne uscat în condițiile descrise. |
Senzorul indică 60% în ambele situații. Riscul de condens devine evident abia după compararea punctului de rouă cu temperatura raftului.
Contează și poziția senzorului, deoarece valoarea măsurată în centrul depozitului poate să difere de condițiile de lângă un perete exterior sau din spatele unor stive de lăzi. Evaluarea include, așadar, măsurători ale aerului și ale suprafețelor în zonele unde apar urme de apă.
Cum apar condițiile favorabile condensului?
Intrarea aerului din exterior
La deschiderea porților, aerul exterior pătrunde în depozit. Aerul mai poate intra prin rosturi, fisuri sau prin sistemul de ventilație.
În perioadele în care aerul exterior conține mai mulți vapori decât cel din depozit, punctul de rouă din interior poate să crească. Suprafețele care anterior erau uscate pot începe să se ude. Efectul se observă frecvent în apropierea porților, mai ales când acestea sunt deschise des sau pentru intervale lungi.
Pereții, pardoseala și rafturile reci
Aerul se poate încălzi mai repede decât pereții exteriori, pardoseala de beton și rafturile metalice. Dacă temperatura acestor suprafețe rămâne sub punctul de rouă, pe ele apare condens.
În aceeași încăpere, un raft aflat în centru poate fi uscat, iar unul amplasat lângă peretele exterior poate să aibă picături de apă. Diferența indică necesitatea măsurării temperaturii în ambele locuri.
Lăzile aduse dintr-un mediu rece
O ladă metalică păstrată la exterior la −5°C este introdusă într-un depozit cu 18°C și 50% umiditate relativă. Punctul de rouă al aerului din depozit este de aproximativ 7,4°C. Suprafața lăzii se află mult sub această temperatură, astfel că pe ea se formează condens. Formarea unor picături noi încetează după ce suprafața lăzii se încălzește peste punctul de rouă.
Evaluarea trebuie să țină cont de traseul lăzilor, de temperatura lor la intrarea în depozit și de posibilitatea unei zone de tranziție în care să se încălzească înainte de depozitare.
Trecerea de la iarnă la primăvară
Primăvara, aerul exterior se poate încălzi rapid. Pereții groși și pardoseala păstrează mai mult timp temperatura scăzută acumulată în timpul iernii. Când în depozit intră aer mai cald și umed, vaporii se pot transforma în apă pe suprafețele încă reci. Astfel se explică apariția sezonieră a condensului într-un depozit în care activitatea zilnică a rămas aceeași.
Containerele și spațiile neîncălzite
Pereții unui container metalic se încălzesc repede la soare și se răcesc repede noaptea. Spre dimineață, temperatura lor poate să coboare sub punctul de rouă al aerului din interior.
O verificare făcută la prânz poate găsi suprafețele uscate, deși condensul apare în fiecare dimineață. În asemenea spații, înregistrarea temperaturii și umidității pe parcursul zilei și al nopții oferă informații mai utile decât o singură măsurătoare.
Unde trebuie căutate semnele de condens?
Condensul se formează adesea pe suprafețe metalice, lângă pereții exteriori și porți, pe pardoseală sau în zonele în care aerul circulă mai puțin. Urmele dintre ambalaje ori din spatele stivelor de lăzi pot rămâne neobservate.
Semnele care necesită verificare includ:
- picături pe rafturi și lăzi, mai ales dimineața sau după descărcări;
- rugină la baza rafturilor ori pe fețele lăzilor orientate spre perete;
- ambalaje de carton pătate, umflate sau deformate;
- urme de apă care reapar în aceleași zone.
Locul și momentul apariției oferă indicii despre cauză. Apa observată după deschiderea porților poate avea o explicație diferită de condensul care apare în fiecare dimineață pe un perete exterior.
Cât de uscat trebuie să fie aerul din depozit?
Condițiile de umiditate trebuie stabilite în funcție de materialele depozitate și de cerințele proiectului. Aerul trebuie să fie suficient de uscat pentru a limita condensul pe suprafețele vulnerabile. În anumite condiții, o umiditate foarte scăzută poate favoriza acumularea electricității statice, aspect care trebuie luat în calcul la evaluarea spațiului.
O valoare preluată dintr-un alt depozit nu poate înlocui analiza condițiilor locale. Temperatura suprafețelor influențează riscul de condens, iar același procent de umiditate relativă poate avea efecte diferite de la un anotimp la altul.
În funcție de condițiile depozitului, pot exista perioade în care umiditatea trebuie redusă și perioade în care trebuie urmărită scăderea ei excesivă. Necesitatea fiecărei măsuri se stabilește prin evaluare.
Poate încălzirea să oprească formarea condensului?
Încălzirea poate preveni condensul dacă ridică temperatura suprafețelor peste punctul de rouă. În practică, aerul se încălzește adesea mai repede decât pereții, pardoseala și lăzile metalice.
Senzorul poate indica o umiditate relativă mai mică după încălzirea aerului, deși cantitatea de vapori a rămas aproximativ aceeași. În aceste condiții, punctul de rouă se schimbă foarte puțin. Condensul poate continua să apară pe suprafețele care au rămas reci.
Prin urmare, evaluarea urmărește atât condițiile aerului, cât și temperatura locurilor unde se formează apa. În funcție de cauză, pot fi necesare controlul umidității, îmbunătățirea circulației aerului, limitarea pătrunderii aerului exterior sau intervenții asupra clădirii.
Cum se deosebește condensul de o infiltrație?
O pată umedă pe perete poate proveni din condens sau din apa care pătrunde prin acoperiș, printr-o fisură ori pe lângă o ușă.
Distincția este importantă pentru alegerea intervenției. Controlul umidității aerului reduce riscul de condens, în timp ce o infiltrație impune repararea locului prin care intră apa. Evaluarea trebuie să identifice ambele surse posibile și să includă remedierea problemelor clădirii.
Ce trebuie măsurat înainte de configurarea soluției?
Măsurătorile arată cât de des apare condensul, în ce zone și în ce condiții. Datele sunt folosite pentru stabilirea capacității necesare, a distribuției aerului și a punctelor de monitorizare.
Ce se urmărește | Ce indică |
Temperatura și umiditatea aerului în timp, inclusiv noaptea | Momentele în care crește punctul de rouă |
Temperatura pereților, pardoselii, rafturilor și lăzilor | Suprafețele pe care se poate forma condens |
Valorile din mai multe zone ale depozitului | Diferențele față de locul în care se află senzorul principal |
Valorile înainte și după deschiderea porților | Influența activității asupra condițiilor interioare |
Circulația aerului printre rafturi și lăzi | Zonele în care aerul tratat poate ajunge cu dificultate |
Starea acoperișului, a pereților, a rosturilor și a ușilor | Posibile infiltrații și căi de pătrundere a aerului exterior |
Înregistrările existente de la senzori, fotografiile și observațiile despre perioadele în care apare apa ajută la identificarea cauzei.
De ce 2 depozite de aceeași mărime pot avea nevoie de soluții diferite?
Depozitele A și B au aceleași dimensiuni. Depozitul A rămâne închis cea mai mare parte a zilei. În depozitul B, poarta se deschide de 20 de ori pentru încărcare și descărcare.
În zilele în care aerul exterior este mai umed, prin poarta depozitului B pot pătrunde zilnic mai mulți vapori. Temperatura interioară, etanșeitatea clădirii și așezarea rafturilor influențează, la rândul lor, condițiile din fiecare spațiu. Suprafața încăperii reprezintă, prin urmare, doar una dintre datele necesare configurării.
Contează și distribuția condensului. Dacă apa apare în apropierea porților, evaluarea se concentrează asupra acelor zone. Dacă problema afectează mai multe încăperi, trebuie analizate distribuția aerului și monitorizarea condițiilor în fiecare dintre ele.
Unde se montează echipamentele și senzorii?
Amplasarea se stabilește astfel încât aerul tratat să ajungă în zonele vulnerabile. Rafturile înalte, pereții despărțitori și stivele de lăzi pot limita circulația aerului. Un colț aflat în spatele lor poate păstra alte condiții decât zona în care este montat senzorul principal.
Poziția senzorilor trebuie să reflecte riscurile identificate în depozit. În funcție de dimensiunea și compartimentarea spațiului, pot fi necesare puncte de monitorizare lângă pereții exteriori, lângă porți și în zonele unde au fost observate urme de condens.
Pentru depozitele care includ zone clasificate cu risc de explozie, amplasarea echipamentelor și traseul instalației trebuie corelate cu clasificarea și cu documentația proiectului. Specialiștii Texco configurează și montează sistemul ținând cont de cerințele aplicabile spațiului.
Cum lucrează Texco?
Evaluarea începe cu informațiile despre clădire, materialele depozitate și momentele în care apare condensul. Specialiștii Texco analizează măsurătorile disponibile, verifică zonele afectate și stabilesc ce date suplimentare sunt necesare.
Pe baza rezultatelor, configurează sistemul: stabilesc capacitatea necesară, distribuția aerului și amplasarea echipamentelor și a senzorilor. Configurația ține cont de cerințele proiectului, inclusiv de clasificarea zonelor, acolo unde aceasta se aplică. Texco realizează și montajul soluției stabilite.
Pentru prima discuție sunt utile planul depozitului, temperaturile obișnuite, măsurătorile existente, fotografiile zonelor afectate și informațiile despre deschiderea porților și circulația lăzilor.
Întrebări frecvente
De ce apar picăturile de apă doar dimineața?
Suprafețele se pot răci peste noapte până sub punctul de rouă al aerului din depozit. Pe măsură ce se încălzesc în cursul zilei, formarea condensului încetează. Măsurătorile efectuate dimineața pot surprinde condițiile pe care o verificare la prânz le-ar rata.
Poate un sistem să deservească mai multe încăperi?
Posibilitatea depinde de legătura dintre încăperi, de temperaturi și de condițiile care trebuie menținute în fiecare spațiu. Configurarea include analiza distribuției aerului și a modului în care sunt monitorizate încăperile.
Ce informații sunt necesare pentru prima evaluare?
Planul spațiului, fotografiile zonelor umede, valorile înregistrate de senzori și observațiile privind momentul apariției condensului reprezintă un punct de plecare. Dacă există documentație privind clasificarea zonelor cu risc de explozie, aceasta trebuie inclusă în evaluare.
